Standardul dublu - cum ne MINTIM pe noi si asteptam ca celalalt sa fie SINCER

CE E standardul dublu?

” – Nu ai voie sa minti – nu este frumos sa faci asta!”, ii spuse, usor iritata, mama copilului de 9 ani.

Se aude soneria.

“- Cine o mai fi si de data asta? Ahhh, e vecina de la 2..femeia asta nu stie ca nu am timpul si rabdarea sa o ascult cate 3 ore, cand are chef de povesti?!”, zise femeia incet, parca vorbind de una singura, in timp ce se intoarce de la usa pe care nu vrea sa o deschida.

Suna telefonul:

” – Buna! Nu, nu sunt acasa, ajung mai pe seara. Te sun eu.”

” – Deci, te rog sa nu imi mai ascunzi ce faci la scoala, pentru ca oricum aflu, nu este frumos sa minti!”, isi continua femeia discutia cu baietelul care o priveste uimit.

***

Ironic, nu, dupa ce tocmai a asistat la episodul de mai sus?

Saptamana trecuta povesteam cu un prieten despre standardul dublu – despre cum noi, oamenii, aplicam regulile diferit – una pentru noi, una pentru celalalt.

Regulile sunt facute sa fie aplicate egal pentru fiecare. Prin rastalmacire, interpretare, nuantare gasim de multe ori portite sa nu o facem.

***

Pe vremea lui Cuza exista “masuratul cu ocaua mica” – gasesti povestea aici – o alternativa a ceea ce e azi standardul dublu.

Azi ii mai spune discriminare, favoritism etc. – si aparent niciunul dintre noi nu o face.

***

Care e DIFERENTA insa intre cele de mai sus si ceea ce fiecare dintre noi face adesea?

Intentia e cea care face diferenta.

Cel mai adesea, noi nu aplicam standardul dublu cu rea vointa. De cele mai multe ori nici nu ne dam seama cand si cum o facem – mai ales daca nu o aplicam cu aceeasi persoana.

***

Celalalt nu e civilizat si nu are grija de mediul inconjurator .

Cand eu arunc mancare, risipesc apa si las lumina aprinsa in toata casa, cum se numeste?

Celalalt are un comportament agresiv.

Eu nu m-am enervat niciodata, nu am rabufnit niciodata, mai mult sau mai putin?

Celalalt nu m-a sunat cand a zis ca o sa sune, deci e neserios.

Eu nu am avut nici un moment in care am spus ca sun si nu am mai facut-o?

X m-a respins si a luat distanta in relatia cu mine, fara sa imi dea prea multe explicatii.

Eu de cate ori am facut asta altor persoane ( in relatia de cuplu sau alte interactiuni), cand nu am avut taria sau nu am considerat ca e cazul sa fac un efort, sa ii spun omului ce simt si gandesc si am ales calea simpla?

***

Pana acum am vorbit despre situatiile NOI <=> CEILALTI, cand ne raportam la cum ii tratam noi pe ceilalti.

O alta forma de standard dublu pe care o vad este cea de tipul NOI <=> CEILALTI, cand ne raportam la cum ne tratam pe noi insine. Culmea, asta e zona unde suntem mai putin atenti si constienti.

Cerem si impunem celuilalt sa ne ofere ce noi insine nu ne oferim. Bonus, cand nu se ridica la standardele asteptarilor noastre, suntem (dez)amagiti, il acuzam si punem la zid.

***

Nu ma iubesti / nu imi arati ca ma iubesti.

In ce masura ma iubesc eu pe mine / ma tratez pe mine ca si cum m-as iubi?

Nu iti respecti promisiunile.

In ce masura imi respect eu promisiunile fata de mine insumi?

Nu ma accepti asa cum sunt.

In ce masura ma accept eu pe mine asa cum sunt?

Nu ma respecti.

In ce proportie ma respect eu pe mine?

Nu esti sincer cu mine.

In ce masura sunt eu sincer cu mine? Cum ma mint / amagesc eu pe mine?

***

Gradele de intensitate si frecventa difera, bineinteles, dar e interesant sa observam ca tot ce judecam la ceilalti, tot ce criticam, facem sau am facut si noi intr-o mai mare sau mai mica proportie, in diferite forme.

***

Semn mare de atentie – noi invatam prin puterea exemplului, nu daca ni se spune ce sa facem.

Exact asta fac si cei din jurul nostru.

Daca eu ii arat celuilalt in fel si chip ca eu nu ma respect, nu ma iubesc, nu ma accept, cum pot sa ii cer lui sa o faca?

Daca eu asa ma evaluez, cum ar sti celalalt ca valorez mai mult de atat?

***

Care e ideea, de fapt, cu standardul dublu – cu ce MA AJUTA daca stiu de el?

Ideea nu e sa ma culpabilizez sau sa nu mai am nici un fel de asteptare (asta e deja situatia ideala, cu asteptarile, dar destul de dificil de atins, cred eu).

Solutia ca sa evit standardul dublu e sa CONSTIENTIZEZ, cu sinceritate, inainte sa ma grabesc sa judec.

E un indemn la toleranta, la a vedea cum noi, oamenii, ne asemanam mai mult decat ne deosebim.

E un apel la mai multa blandete si caldura – fata de TINE insuti si fata de CEL DE LANGA TINE.

***

Cum EVIT SA APLIC standardul dublu?

Sunt atent si prezent.

Cand am tendinta sa judec, sa critic, sa reprosez ma intreb pe mine:

In ce masura fac sau am facut eu asta?

Sunt sincer in primul rand cu mine insumi.

Jocul asta, cu “asezatul in papucii celuilalt” are enorm de multe beneficii, e usor de pus in practica, asa ca il recomand cu drag pentru un plus de empatie, constienta si conectare (cu tine insuti si ceilalti)

***

Lasa-mi un comentariu sau trimite-mi un mesaj si spune-mi in ce masura ai intalnit asta in viata ta si daca simti ca te-ar mai ajuta alte informatii.