Iti vine in minte vreun moment, cand dupa un conflict zdravan (la o ora dupa, sau o saptamana, sau ani chiar), inca iti rulau in minte cadre din timpul discutiei?
Sau poate era ca un film, sau aveai un dialog interior atat de viu (si plin de nervi), ca si cum lucrurile erau inca in desfasurare?
Te gandeai poate ce i-ai spune celeilalte persoane, cum i-ai spune tot ce iti trece prin minte, si apoi reveneai dupa o alta perioada de timp sa ii mai spui ce nu ai spus initial (evident, totul in mintea ta, si cu un consum de energie fantastic).
Sau poate e o imagine pe care ai vazut-o undeva si te-a marcat, sau o amintire neplacuta care apare in mod obsesiv, si cu cat incerci sa o faci sa plece ea insista sa ramana acolo, parca asezandu-se si mai bine pe un soclu sanatos infipt in pamant.
***
Din pacate, uneori mintea noastra poate fi foarte perseverenta si in acea directie care nu ne serveste la nimic, aducand in prezent momente tensionate sau traumatizante din trecut.
Tot pe acelasi principiu, daca nu ar fi de ajuns, mintea noastra construieste scenarii – “infloreste” scenele petrecute cu noi si noi detalii, nici astea de ajutor.
In momentele astea de anxietate avem nevoie de “trusa de interventie”.
***
Saptamana trecuta am avut o saptamana destul de grea, culminand sambata cu o discutie aprinsa de vreo jumatate de ora, presarata cu “Lasa-ma sa termin fraza” – “Nu, tu lasa-ma sa termin fraza.”
Duminica, inca plina de nervi, m-am trezit la ora 5 a.m. si am inceput sa rulez iar si iar filmul…si dialogul, si anticipam continuarea (care nu era cea mai pasnica, din pacate, iar implicatiile erau destul de costisitoare – ca bani, timp, efort, energie).
Dupa un timp petrecut asa in pat, am zis:
“Gata, pauza. Cu ce te ajuta? Paaaii, cu nimic, ba din contra. Ok, atunci cum facem sa plece tot tsunamiul asta de ganduri care te pocneste?”.
***
Am apelat la un exercitiu simplu, pe care in folosesc de 19 ani, si care dureaza cam 30 secunde.
Exercitiul l-am descoperit in adolescenta, cand treceam printr-o perioada tumultoasa, si l-am folosit ani de-a randul. Ulterior, am descoperit in practica NLP un exercitiu asemanator.
Asadar, sa incepem.
Exercitiu de 30 secunde pentru detasare in momentele de anxietate
1.Stai undeva linistit, preferabil cu ochii inchisi, inspira si expira de 2-3 ori
2. Imagineaza-ti in fata ta ca pe un ecran scena care iti vine in minte si care iti da starile de anxietate.
Daca iti vine in minte doar dialogul, incearca sa ii alegi o imagine – poate fi a persoanei cu care ai avut conflictul.
3. Vizualizeaza imaginea ca pe o foaie de calendar, cu coltul din dreapta sus rulat. (cum este imaginea de mai jos)
4. Trage de coltul foii in jos, ca si cum rupi o foaie dintr-un calendar (eu o “smulg” in diagonala, pornind din dreapta sus catre stanga jos, poti sa incerci si alte variante.)
5. Fa asta de mai multe ori – 2-5-7 ori – cat simti ca e necesar.
Cum verifici daca e ok?
Incearca sa vezi de din nou imaginea pe ecran. Daca nu mai poti sa o construiesti, inseamna ca ai “alungat-o”.
A fost amuzant pentru mine sa descopar cum, dupa ce rulasem obsesiv imagini, nu reuseam apoi nici sa ma chinui sa le mai fac sa apara.
***
Exercitiul nu rezolva cauza problemei, clar, si va fi nevoie sa lucrezi si cu aceea (un specialist te poate ajuta, in acelasi timp putand si tu folosi diferite tehnici – iti voi scrie mai mult despre subiectul asta).
Dar totusi ce avantaje majore are?
◊ te ajuta sa nu amplifici energia negativa pe subiectul dat,
◊ sa nu amplifici emotiile distructive
◊ sa te opresti din procesat ce nu te ajuta.
◊ iti lasa spatiul liber sa poti cauta solutii, pentru ca, sa nu uitam – unde iti e atentia, acolo iti e energia.
◊ iti este mai usor sa capeti claritate
◊ e rapid.
◊ e usor de facut, indiferent unde ai fi – acasa, la semafor, la birou etc.
***
Te las sa incerci tehnica si te astept cu un mesaj sau comentariu, in care sa imi impartasesti:
Cum a fost pentru tine “pastila” contra momentelor acute de anxietate? Cum a functionat?