Zilele trecute, intr-o sedinta de coaching, discutam cu o clienta subiectul relatii de cuplu.

Se opreste ganditoare cateva secunde si ma intreaba:

” – Cristina, tu care crezi ca e rolul unei relatii?”

Am stat putin sa ma gandesc sa vad ce imi spune intuitia.

Daca ar fi un singur cuvant, o expresie, care ar fi aceea?

Raspunsul meu a fost unul simplu.

Crestere. Rolul relatiior e sa ne faca sa crestem, sa evoluam fata de varianta noastra de ieri.

***

Care NU e rolul unei relatii?

Rolul unei relatii nu e:

♦ sa ne ajute sa bagam mai bine sub pres fricile pe care le avem.

♦ sa asteptam sa ne acopere altcineva golurile pe care noi refuzam sa ni le acoperim.

♦ sa asteptam ca altcineva sa ne indeplineasca nevoile.

***

Cum putem sa crestem intr-o relatie?

Avem doua variante de crestere in cadrul unei relatii.

1. Crestere prin sustinere reciproca

Aici sunt cuplurile:

♦ care au destule valori comune

♦ care au gasit calea de a comunica incat sa mearga in aceeasi directie,

♦ care au reusit sa isi adapteze ritmul unul la celalalt.

Sunt putini cei pe care ii stiu si la care lucrurile au venit natural.

Si aici, in cele multe cazuri, suportul reciproc a venit dupa perioade de lupte – intre ei sau cu ei insisi.

Au parcurs perioade in care s-au simtit neintelesi, nedreptatiti, momente in care si-au pus problema sa abandoneze si sa plece unde vad cu ochii.

***

De-a lungul timpului, am avut situatii in relatii in care ne-am sustinut reciproc, incat sa ne dezvoltam ca indivizi.

Uneori, relatia de cuplu s-a transformat intr-o relatie de prietenie frumoasa, pastrata de-a lungul anilor. In alte cazuri, cand lectiile noastre impreuna au fost duse la bun sfarsit, asta s-a intamplat si cu relatia.

***

Programe active – ONLINE

***

2. Crestere prin suferinta

Majoritatea dintre noi crestem prin suferinta.

E esential insa sa nu uitam ca evolutia prin suferinta nu e obligatorie. Evolutia ramane o alegere, e o optiune pe care o avem si de noi depinde ce facem cu ea.

Dintr-o relatie care “nu merge” putem sa iesim mai “acri” sau mai “copti”, iar asta doar de noi depinde.

Un exemplu bun pentru mine a fost cel al relatiilor in care te blochezi intr-un tipar.

Fie pleci prea repede sau din contra, nu te induri sa pleci. E o linie foarte fina intre cele doua (am trecut prin ambele situatii, asa ca iti spun ca un om patit).

Am experimentat relatii din care, la primul semn ca lucrurile nu sunt “conforme” cu asteptarile mele, plecam fara sa ma uit in urma. Cand aveam 20-25 ani, plecam fara ca cel de langa mine sa mai apuce sa imi explice ceva.

Am plecat din relatii pornind de la premisa “eu nu merit asa ceva” – il numeam respect de sine. Capcana aici era faptul ca am “castigat” respect de sine, dar in fapt am fugit de proprii demoni si lectii (pentru ca nu apucam sa le procesez).

Rezultatul – intalneam oameni pe acelasi tipar, pentru ca eu nu invatam ce aveam de invatat.

Am avut si relatii in care m-am intors in mod recurent, de parca eram atrasa de un magnet. Treceau luni de zile (perioada cea mai lunga a fost de 9 luni, intr-un caz mai special) in care imi vedeam de viata mea, in care nu ne vorbeam si nu ne vedeam. Apoi, ca si cum un fir de ata invizibil ma tragea, ma intorceam, iar conexiunea pe care o simtisem cu omul respectiv era intacta.

Initial m-am culpabilizat, ma puneam pe mine insami la zid ca nu sunt in stare sa pun punct si sa imi vad de drumul meu.

Apoi, am realizat ca, petrecand destul timp acolo, constientizand, am apucat sa invat lectii pretioase, pe care alfel le sarisem. Am lucrat cu emotii pe care nu credeam ca le am (furie dusa la extrem, dependenta, stima de sine scazuta mascata in “bunul samaritean” etc.), pe care am invatat sa le alchimizez pas cu pas.

Evoluam prin suferinta DACA si doar daca constientizam si integram. Altfel, viata ne scoate in cale aceleasi tipare, aceleasi rani care se cer vindecate. (O sa iti mai povestesc despre tipare, ca e subiect amplu)

***

Fiecare om vine in viata noastra cu un motiv precis.

Fiecare om este mesagerul cel mai potrivit care ne aduce o lectie pretioasa pentru noi.

***

Ce poti face ca sa nu treci “ca gâsca prin apa” prin relatii?

Ca sa folosesti experientele pe care le traiesti in mod constructiv, e esential sa constientizezi ceea ce s-a intamplat din cat mai multe perspective. E nevoie sa fii deschis.

Asadar, la finalul fiecarei etape din viata ta, intreaba-te:

? Ce beneficii am din faptul ca s-a incheiat relatia asta?

(mai ales cand vorbim de relatiile toxice / provocatoare – iti propun sa o iei pe cea mai provocatoare si sa o “diseci”)

? Ce lectii am avut de invatat in raport cu persoana asta?

? Ce pot face data viitoare diferit?

( ca o constientizare, nu ca o culpabilizare)

***

Nu cred in iubirea neconditionata intr-un cuplu (cel putin, eu nu cunosc/ nu am auzit de cupluri ajunse acolo).

Cred ca majoritatea nu suntem acolo inca, motiv pentru care invatam si facem pasi in directia dorita, incat ca crestem cat de mult putem (intr-o viata, mai multe..calatoria e mai importanta decat tinta).

Am convingerea insa ca fiecare om vine cu un dar sau mai multe, mascate uneori in niste forme care ne fac sa ne gandim ca mai bine ne-am fi lipsit.

Crestem daca alipim darurile la ceea ce suntem/manifestam deja, ca sa devenim versiunea noastra noua imbunatatita.