În ciuda zgomotului din intersecţie, scriu frenetic.

Galben, portocaliu, roşu – azi sunt peste tot…în stânga mea, în faţă…ba florile, ba freshul în straturi, dulce-acrişor şi uşor răcoritor. Spuma cafelei, care prinde varii forme şi contururi, azi nu e nici ea uşor de definit.

Nu m-aş fi oprit la benzinăria din Focşani neapărat, dar ţineam să pun pe “hârtie” gândurile care zburau haotic în mintea mea. După ce am vorbit de una singură în maşină până acum, măcar să ştiu că le-am scos la lumină 

În timp ce treceam pe lângă câmpuri întinse cu maci şi rapiţă, entuziasmată nevoie mare, mă gândesc: “ia hai să fac câteva poze…”

Şi cum se întâmplă cu legile lui Murphy – evident că toate florile sunt mereu pe partea cealaltă de drum. Parcă totuşi n-aş opri să traversez 4 benzi pe E85, las‘ că sigur găsesc şi pe partea mea de mers. Frustrant, dar nu…câmpurile cele mai faine nu-s pe partea mea.

 
Şi mi se aprinde un beculeţ, după ce mă agit un pic – fac des tare aşa. Amân des să fac ceva acum, imediat, că poate e ceva mai ok mai târziu, sau mai uşor, sau mai potrivit.

Şi se mai aprinde încă un buton. Paradoxul meu – faptul că deciziile serioase pe care le -am luat, alea care mi-au schimbat viaţa,   le-am luat rapid şi iraţional .

M-am mutat la Bacău din Bucureşti tam nesam, în doi timpi şi trei mişcări , deşi nu cunoşteam nici măcar o persoană acolo. Toată lumea cu care am vorbit atunci mi-a zis că sunt nebună, sau pe acolo – esenţă aia era. Singură excepţie a fost mami – care a început să plângă şi n-a mai zis nimic, în prim stadiu. 😉
Mi-am dat într-o luni demisia atunci, pentru un job pentru care începusem miercurea dinainte discuţia, și pe care nu îl cautasem.

M-am  urcat în maşină şi am condus 150 km, direct de pe masa de masaj, ca să văd pe cineva care îmi era drag.

Am decis să nu mai angajez şi să îmi fac un business cu pantofi şi genţi, într-un moment de criză, când tot ce auzeam era “cum nu se poate”.

Am condus singură, prin viscol, de la Bacău la Cluj, pentru o operaţie, fără să îmi mai pun problema cum mă întorc – şi eu, şi maşina.

Şi altele asemenea.

***

Pe de altă parte,  zilnic îmi scot peri albi cu decizii minore.

Port rochia verde sau jeans? Cu toc sau fără? Aleg drumul asta către supermarket, sau celălalt?

Mă opresc sau nu să fac poză ( apoi evident îmi pare rău că nu) ?

În vacanţă – restaurantul ăsta? Nuuu, următorul, mereu următorul….

Am pus cap la cap ce ştiu, ce am experimentat,  cu ce văd în jur.

***

Am găsit 3 motive care îmi îngreunează puterea de a lua decizii, de orice fel , şi nu doar mie.

1. Primul motiv apare dacă:

Nu foloseşti dimineaţa la potenţialul ei 

Studiile făcute de Roy Baumeister, profesor de psihologie la Universitatea de stat din Florida, pe tema voinţei şi a oboselii decizionale, ne arată că cel mai bun moment pentru a lua decizii importante pentru noi, e dimineaţă. Pe parcursul zilei, capacitatea de a lua decizii complexe e din ce în ce mai mică, şi sfârşim prin a lua decizii proaste şi pripite, pentru că şi răbdarea se epuizează tot în ritmul ăsta.

Ce fac? Mă trezesc greu, până beau cafeaua, până stau în trafic, până ajung la birou şi mai povestesc cu cei din stânga şi dreapta – deja e 11. Până la ora asta sigur am luat decizii – doar că nu cele importante, şi de cele mai multe ori fără să îmi dea seama că asta am făcut. Şi apoi mă întreb unde a zburat ziua, că eu n-am simţit..

Vorba noastră cu “ cine se trezeşte dimineaţă, departe ajunge” e cât se poate de nimerită. Şi aici ne întoarcem tot la studii. Laura Vanderkam, autoarea cărţii “Ce fac înainte de micul dejun cei mai de succes oameni”, readuce în vedere faptul că 90% dintre cei studiaţi – exemple precum CEO Pepsico,Disney, etc – se trezesc înainte de 6 a.m.

Ora 5 a.m. este un punct de maximă linişte mentală – când energia, şi implicit puterea noastră de a lua decizii importante, e la cote maxime.

Sunt sigură că ai avut şi tu zile în care, trezit  fiind de dimineaţă, ai reuşit să faci mult mai multe lucruri decât în mod normal, doar pentru că ai avut mai mult spor.

Aşadar, foloseşte–ţi dimineţile pentru ce contează cu adevărat pentru tine. Poţi să:
– te trezeşti mai devreme,
– ai agenda făcută de seara (şi asta implică tot decizii)
– faci ce e cel mai important dimineaţă – după cum spune Brian Tracy în “Eat the frog!”-metafora broaştei ( ceva-ul care îţi place cel mai puţin,  pe care trebuie să-l faci, dar, pentru că este neplăcut, amâni la nesfârşit) – eu completez cu “lucrul cel mai important pentru tine, şi care dă cea mai mare valoare vieţii tale, dacă faci doar asta azi”

2. Al doilea motiv e legat de

  Faptul că iei prea multe decizii mici de-a lungul zilei

Fiecare om are ceea ce eu numesc Rezervorul decizional- un rezervor cu voinţă şi putere de a lua decizii, care e plin dimineaţă, şi care până după amiază se goleşte, pentru că tot consumăm din el.
Orice hotărâre cât de mică – inclusiv ce mănânci la micul dejun, cafea cu lapte sau fără, etc., cu ce mă îmbrac azi, consumă din rezervor.

Un exemplu care mie mi-a dat de gândit a fost cel cu “uniforma“. Steve Jobs, Barack Obama și Mark Zuckerberg au asta în comun – toţi poartă sau au purtat acelaşi tip de haine, zi de zi, care a ajuns la rang de uniformă.

Fie că vorbim de helancă neagră + jeans, sau costum gri sau bleumarin, sau tricou gri + jeans – nici unul dintre ei nu îşi mai iroseşte energia cu asta, ştiind că sunt alte decizii care chiar fac diferenţa, şi sunt semnificative.

Folosind tot ce e în rezervor pe mărunţişuri, nu mai ajungi să iei deciziile importante  – le amâni, sau iei deciziile importante cu resturile pe care le mai ai, din rezervorul plin de dimineaţă.

Aşadar, redu pe cât poţi numărul de decizii zilnice, dintre cele mici. Poţi să:

– creezi anumite obiceiuri, de care apoi te ţii  – ex. în 5 din 7 dimineţi, mănânc iaurt cu cereale, port un anumit tip de haine în timpul săptămânii– nu mai adun altele în ideea că poate, vreodată, o să le vină rândul la purtat

– decizi mărunţişurile după ce deja ai făcut lucrurile care sunt valoroase pentru tine .

3. Al treilea motiv e tocmai

Indecizia, sau teamă, de a lua decizii

Sunt multe momente în care nu poţi alege între A şi B, dar le păstrezi în mintea ta – si le pasezi din stânga în dreapta.

Merg la spălătoria de la mine de pe stradă, sau merg la aia la care ajung în 30 de minute, dar e mai bună? Dar dacă totuşi e traficul nasol acum, şi fac mai mult timp? Şi cred că o să fie aglomerat azi, că e vineri seara, şi toată lumea vrea  să spele maşina. Stai, că parcă e un serial fix acum, pe care chiar vreau să îl văd. Şi sunt cam obosit, am avut o săptămâna a naibii de grea. Las‘ că o să văd eu mai încolo ce fac – dar tot am pierdut vremea până acum să mă gândesc…

Şi ca să fie totul complet, apoi nu iei nici o decizie, după ce te–ai agitat atât, că nu ştii dacă va fi cea mai bună.

Asta e ca şi cum aş scoate dopul rezervorului, pornesc o pompa ce pune combustibilul în mişcare, îl las să curgă pe jos, dar maşină nu se mişcă din loc.

Aşadar, ca să laşi indecizia deoparte, poţi să:

– iei cât mai repede o decizie ( setezi termen) – oricare ar fi aceea – sunt rare situaţiile în care vorbim cu adevărat de o decizie de viaţă şi moarte

– te întrebi din când în când – “Oare chiar face diferenţa?’ – merită atâta efort să mă gândesc mai mult decât 5 secunde?

– te gândeşti că oricum iei cele mai bune decizii, cu datele pe care le ai în momentul asta. E posibil că peste 1 an să ai sentimentul că ai luat o decizie proastă, şi că azi ai fi făcut altfel? Dacă da, super! Asta e semn că ai mai învăţat ceva în timpul ăsta, nu că ai luat o decizie greşită anul trecut.

– adu-ţi aminte că dacă nu iei tu decizia , o va lua altcineva pentru ţine – şi aici nu vorbesc doar de decizii mici, ci şi de cele care îţi schimbă viaţă într-o direcţie sau alta.

***

Ca să fac un mic rezumat, cele mai productive  ore sunt primele 2 ore după trezire, şi cu cât trece ziua, din ce în ce mai puţin productive ( pentru decizii si lucruri importante pe termen mediu si lung).

Şi studiile de mai sus au arătat că dacă luăm decizii în partea a două a zilei, nu mai mergem pe compromis şi nu mai calculăm corect valoarea – lucrurile sunt doar albe sau negre. Un exemplu este că, dacă vreau să cumpăr ceva seara,  nu caut un produs care să aibă 85% din ce voiam eu de la el, şi preţ mediu, ci ori 100% din ce vreau (şi sunt şanse mari să nu găsesc), ori cel mai ieftin produs (chiar că e un produs prost).

***

Pe tine ce altceva te împiedică să iei hotărâri, când trebuie să le iei?

În ce zonă a vieţii tale ţi-e mai greu să iei decizii?

Gata, mă întorc la drum acum, azi încă mai am de despachetat şi împachetat, pentru drumul de mâine.

Dacă vrei să îţi scriu mai mult despre modul în care îţi poţi lua deciziile  – mai bine, mai uşor şi mai repede – și un truc rapid , lasă mi un comentariu, şi revin. 🙂